Metodele de preparare a fosfatului sunt împărțite în principal în trei căi de proces: termică, umedă și electrochimică.
Procesul termic, care implică încălzirea acidului fosforic și a acidului clorhidric, consumă energie-(14.000-15.000 kWh pe tonă) și este utilizat în principal în producția de fosfor galben. În prezent, doar câteva companii din Europa și Statele Unite mențin această linie de producție.
Procesul umed, dominat de metoda acidului sulfuric (reprezentând 80% din capacitatea de producție), presupune hidroliza acidă a rocii fosfatice și defluorurarea, oferind avantajul producției continue. Obținerea unei rate de defluorinare de peste 95% se bazează pe controlul temperaturii de prăjire (800-950 grade) și a raportului de acid fosforic. Tehnologia cheie pentru obținerea unei rate de recuperare a fosforului care depășește 85% a fost dezvoltată de Grupul Sichuan Longmang. . 10, 000-de fabrici pilot au fost construite în Shanghai și Lanzhou, dar aplicarea pe scară largă a fost amânată din cauza cererii limitate de rocă fosfatică de calitate înaltă.
Procesul electrochimic, care implică electrolizarea acidului fosforic și a acidului clorhidric, este în prezent limitat în aplicațiile industriale. China a făcut progrese în tehnologia de preparare a produselor cu microparticule, crescând capacitatea de producție cu o singură linie de la 2.000 de tone/an la 500.000 de tone, care a înlocuit produsele importate.
